200 km/h

Romania e tara tuturor posibilitatilor...
Ne plangem de drumurile din jurul nostru, dar exista unele persoane care nu tin cont de nimic. Daca unii circula cu viteze sub limita admisa pentru nu a-si strica autoturismele, altii nu au nicio treaba...
Am ajuns aseara intr-o masina si...nu imi venea sa cred ce imi vad ochii. Cand m-am uitat la kilometraj, acul era foarte aproape de 200 km/h si... imi placea la nebunie.

Nu stiu cum se numeste asta; poate majoritatea o considera inconstienta, dar pentru altii e adrenalina, e o traire intensa... Eu nu pot descrie ce am simtit. Cand am ajuns acasa, tot la asta ma gandeam...viteza, viteza, viteza :)

18 :)

Sfarsitul "excursiei" din Franta

     Sambata a fost ziua cea mai placuta din punctul meu de vedere...
    Am avut ocazia sa descoperim orasul Toulouse in urma jocului "Misiunea imposibila", fiind nevoiti astfel sa intram in contact cu oamenii pentru a ne ajuta sa indeplinim sarcinile primite. A fost o experienta de neuitat: am alergat prin oras, intrebam pe cine intalneam orice care ne ptea fi de folos (era o tanti care a inceput sa ne povesteasca istoria orasului, iar noi eram in criza de timp...a trebuit sa o oprim si sa o luam din nou  la fuga), gaseam reperele si luam notite etc. Una din sarcini era sa facem poze in 3 locuri romantice din oras. Din cauza timpului care ne presa, eu o faceam pe indragositta  tot timpul, fiecare loc fiind unul romantic pentru mine, fiecare terasa, restaurant, copac...
     Am traversat minunatul Pont Neuf, iar la marginea fluviului Garonne, intr-un spatiu curat si special amenajat, am mancat sandwichuri si am tras cateva concluzii despre cele intamplate pana atunci.
    In fata Capitoliului, eu m-am intalnit cu matusa, unchiul si verisoara mea, care sunt in Spania si care au venit intr-o scurta excursie pana in Franta ca sa ma vada :D.
    Am avut parte de cateva ora de hoinarit prin multimea  magazinelor de pe strazile toulousene, am cumparat diferite suveniruri si lucruri care sa ne aminteasca de Franta si de ce am trait acolo.
      In dimineata urmatoare ne-am trezit pentru a ne indrepta spre aeroport...sosise clipa in care trebuia sa ne intoarcem acasa. Nimeni nu isi dorea acest lucru, dar eram constienti ca nimic nu tine o vesnicie, iar momentele frumoase trec cel mai repede. Poate cu ochii inlacrimati, ne-am luat ramas-bun de la cei care ne-au primit cu bratele larg deschise la Flamarend, dar toti am fost si suntem cu gandul la o alta intalinire :).
     Am avut din nou escala in Germania si, nestiind ca acolo duminica toate magazinele sunt inchise, am iesit din aeroport si ne-am dus in oras. Nu imi pare rau deloc. Chiar daca nu am avut acces in magazine, am hoinarit pe strazi, pana i-am intalnit pe cei de la Konnexion balkon, care au  fost minunati. Ne-au incantat cu piesele lor...
     Oboseala si-a spus cuvantul pe avion, toti eram obositi, majoritatea au si adormit, dar la aterizare toata lumea s-a trezit fortat :)), amintindu-ne ca am ajuns in Romania... s-au simiti denivelari pe pista si cum eram atipiti, toti ne-am speriat putin. Nu am stiut ce se intampla, dar a fost in regula. Mi-a placut la nebunie cu avionul, nu mi-a fost teama si astept urmatorul zbor ;))

vineri, 15 aprilie

     Ziua a debutat cu multe emotii... Toata lumea era stresata, nu stiam ce trebuie sa facem, daca ne-am pregatit cu toate cele necesare, mergeam dintr-o parte in alta fara a sti exact unde vrem sa ajungem...eram stresati. Am pornit spre banca unde s-a tinut simularea cu o intarziere, pe drum ne-am mai si ratacit putin, dar in final am ajuns si in sala de sedinte. Acolo atmosfera s-a destins, iar emotiile au disparut ca prin minune. Noi am fost singurul grup dintr-o alta tara, restul erau francezi :). La citirea discursurilor, dintre noi, Marian a spart gheata. El a citit primul discursul si a facut-o foarte bine. A urmat Diana, care a fost nemaipomenita. Ea i-a pus pe toti pe ganduri cu hotararea si increderea pe  care a avut-o. A fost felicitata de toata lumea, iar calitatile ei i-au fost apreciate :). Dupa ea, am urmat si eu... Consider ca prezentarea discursului meu a fost ok. am facut cateva balbe, dar toata lumea le face la un moment dat ;)). M-am bucurat ca am avut o asemenea ocazie, din urma careia nu am avut decat de invatat.
     Discursurile au fost urmate de negocieri... Aici au fost momente in care imi doream mai multa implicare a grupei mele, a Mauritaniei, in special din partea lui Julien, care mi-a zis ca se va ocupa de tot. Saracutul de el a fost obosit si abia astepta sa se intoarca acasa. A stat pe scaun si povestea cu baietii. Eu a trebuit sa negociez. Nu am inteles in totalitate despre ce era vorba, drept urmare m-am stresat, chiar m-am enervat cand i-am cerut ajutorul, iar el zicea ca nu stie, ca e obosit... Cumva au trecut si astea, am facut ce am putut si m-am implicat cum am considerat eu. Am avut ocazia sa intru in contact cu alti oameni, sa ii cunosc... mi-am dovedit cate lucruri stiu si cate mai am de invatat.
     Dupa negocieri a urmat prezentarea castigatorilor. Inainte de a se da vreun nume, toti vorbeau in sala de discursul Afghanistanului si spuneau ca ei merita sa castige, de fapt ele ;). Fara nicio surprindere, asa a si fost. Afghanistanul a castigat, ele au luat locul I: Diana Ola, Cristina Ciomos, Jessica Coto si Laura Bruneaux. Membrii juriului, organizatorii ne-au felicitat pe toti (am si meritat ;) ), au fost uimiti de fluiditatea cu care vorbeam limba franceza si...spera sa ne mai intalneasca (cel putin asa ne-au zis ;)) ). Simularea a decurs foarte bine, toata lumea fiind multumita, fericita... Noi am fost deasupra francezilor de data aceasta :)
     In timp ce mergeam la autocar, deoarece trebuia sa ne grabim, eu am inceput sa alerg si...nefiind atenta, era sa o patesc. I-am speriat putin pe ceilalti, dar important e ca nu s-a intamplat nimic. Am trecut cu zambetul pe buze peste tot :)
     Ajunsi la internat, dupa ce ne-am luat ramas-bun de la colegii nostri francezi (ei au trebuit sa paraseasca internatul si sa mearga acasa fiind sfarsit de saptamana), am avut timp liber si am hotorat, cu fetele, sa mergem sa facem poze, sa cunoastem mai bine imprejurimile... Timpul a fost foarte placut, iar noua nu ne-a lipsit energia.
     Seara a fost una muzicala, in  care Marian ne-a incantat cu cantecele lui, am mancat specialitatea toulousiana: le Cassoulet, iar profesorii liceului Flamarens, care au fost invitati, au gustat din zacusca si dulceata noastra romaneasca, laudand in mod special zacusca :). Am cantat impreuna diferite cantece traditionale de-ale noastre, i-am invatat brasoveanca, am vazut o invartita....toata lumea s-a simtit bine. Drept multumire pentru tot ce au facut pentru noi, le-am  daruit mici suveniruri romanesti, de care au fost incantati...

diana ola

 

marian suciu

joi, 14 aprilie

     In dimineata zilei de joi, programul initial a fost putin schimbat. Trebuia sa participam la niste cursuri acolo, sa vedem cum decurg orele la ei, dar...surpriza! am mers sa vizitam ferma de vaci a liceului :D. Nu toata lumea a fost incantata de idee asta, in special elevii francezi. Ei au reactionat si mai urat decat noi.
     Dupa ce ne-am intors de acolo, am finalizat discursurile si pre-proiectele, iar in grupa, s-a hotarat cine va fi oratorul fiecarei tari. Eu am fost aleasa pentru Mauritania, Marian la Kenya, Diana la Afghanistan, iar la Maroc  si Thailanda s-au ales din elevii francezi.

     Pentru a ne relaxa, am  facut Canoe Kayak, majoritatea pentru prima data. Eu am spart gheata, deoacere din Romania nu s-au  inghesuit prea multi pentru a merge in prima tura si am zis ca merg eu...nu avea sa mi se intample nimic, deoarece aveam veste ;). Traseul mi s-a parut lung, iar vaslele-greu de controlat, de manevrat. Totusi, pentru prima data consider ca a fost destul de bine. si acum aud cum mi se spunea: >>Droite, gauche!   Droite, gauche!   Droite, gauche!<<
 

 

 A urmat un curs de occitana... Sub forma unui joc, am invatat cateva cuvinte occitane, iar noi i-am  invatat pe francezi aceleasi cuvinte in romana. a fost distractiv, pronuntiile au fost care mai de care mai amuzante, dar in final noi am castigat: am pronuntat corect mai multe cuvine decat ei ;).
    Seara am vizionat un film documentar, despre care nu am ce sa zic; nu l-am inteles, de fapt majoritatea  elevilor nu l-au inteles :D


     Inainte de a ne pune la somn, am repetat discursurile si am primit ultimele indicatii. Emotiile au fost imense ...

Miercuri, 13 aprilie

       Dupa o noapte friguroasa, ne-am trezit curiosi sa aflam ce ne asteapta, care ne va fi programul....
       miercuri a fost ziua in care i-am cunoscut pe elevii francezi. dupa ce  am luat micul-dejun am inceput cursurile cu ei. chiar daca la inceput o oarecare reticenta era prezenta in atmosfera, dupa cateva jocuri dragute pe care le-am facut tocmai pentru a ne cunoaste si pentru a ni se urmari modul in care lucram intr-o echipa, lucrurile au decurs foarte bine, toata lumea fiind mult mai relaxata. Am fost grupati pe tarile pe care le-am reprezentat si am inceput treaba.
       Deoarece nu ne-am dus acolo doar in vizita, a trebuie sa si muncim. drept urmare am inceput sa lucram la discursuri, le-am pregatit pentru ziua de vineri. In echipa era loc si de mai bine, dar nu a fost rau nici asa ;). ma asteptam la mai multa cooperare si implicare din partea partenerului meu din Franta, dar...asta e :).
     


Dupa ce am luat pranzul am mers sa vizitam cetatea Carcassonne, o cetate medievala.  A  fost  impresionanta...nu am reusit sa o vedem in intregime, fiind foarte mare, iar timpul destul de scurt. Oricum am vazut lucruri unice, poate, in viata, peisaje de neuitat, si oameni deschisi... toti erau amabili, draguti cu noi, ne ajutau sa intelegem si sa gasim ceea ce cautam :).

   

























 Treziti de dimineata, seara am fost obositi. Drumul a fost destul de lung, iar energia noastra s-a cam pierdut...

marti, 12 aprilie

   
     Dupa cum spuneam, impreuna cu  8 elevi si cu dl Raduly Daniel am fost in Franta, in urma unui parteneriat incheiat de Colegiul Agricol "Traian Savulescu" din Tirgu-Mures, pentru a participa la o simulare ONU. Plecarea a fost in 12 aprilie, iar acasa ne-am intors in 17 aprilie. Voi face o scurta prezentare a fiecarei zile...
     Marti, 12 aprilie, a fost  o zi obositoare, incontinuu pe drum, dar nimic in viata nu se obtine fara un efort cat de mic. Dimineata-la ora 2 am pornit din Tirgu-Mures spre Cluj, la aeroport. Acolo mi s-a aratat inca o data ca puterea gandului conteaza enorm, iar daca noi ne dorim un lucru cu tarie, trecem peste orice lege, peste orice frontiera. Stiu ca cineva de acolo de sus a avut grija de mine si nu m-a lasat cand aveam nevoie, mi-a dat putere si speranta, reusind astfel  sa urc in avion. Emotiile au trecut in momentul in care am decolat. a fost o senzatie placuta, m-am simtit bine stiind ca pentru 6 zile voi fi departe de casa, intr-un mediu nou, cu persoane noi in jur... Dupa aproximativ o ora jum. am ajuns in aeroportul din Munchen, unde aveam o escala de  vreo 10 ore. Astfel am iesit si am vizitat centrul Munichul. Vremea nu a fost foarte frumoasa; am avut parte de ploaie, de grindina, dar si de soare. Cu totii am fost uimiti de aglomeratia de pe strazi...masini, biciclete, scotere, motoare, oameni... nu imi pot imagina cum s-ar comporta soferii romani acolo, in centrul orasului :)). Cred ca ar fi plin de injuraturi si claxoane. E evident modul de viata de acolo, conceptia si atitudinea lor.
     Oboseala a fost resimtita, dar nu ne-am lasat :). Ne-am intors dupa ore bune de hoinarit prin oras la aeroport, asteptand nerebdatori sa ajungem in Franta, sa vedem cum e acolo, sa-i cunoastem pe ceilalti si sa  vedem programul care va trebui respectat...

     

  

 

 In  Toulouse am fost intampinati de directorul colegiuliul la care am fost cazati, Pierre Virmont, de Morganne Hirsch si Sophie Desgranges. Ei ne-am dus cu o duba :D si  cu o masina la Lavaur, unde ne-am petrecut urmatoarele zile.  

De ce un blog?

     Cu putina intarziere, keby, voi raspunde leapsei tale :D.
     De ce am ales sa imi fac un blog? ei bine, nu postez eu zi de zi, ci cand simt ca am ceva de aratat.
     Primul lucru la care m-am gandit cand mi-a venit ideea "infiintarii" unui blog  a fost urmarirea evolutiei fotografiilor.  Intentia mea e  sa postez diferite poze, iar de-a lungul timpului sa observ o diferenta a perspectivei si imbunatatirea calitatii acestora.
     Bineinteles, am mai si postat cate ceva, am scris ce am simtit si incerc sa transmit doar ganduri pozitive, chiar sa ma incurajez pe mine prin acestea. Vreau sa ma vad evoluand din toate punctele de vedere ;)
     Sunt la inceput de drum, sa zic asa, dar pe parcurs sper sa reusesc sa  postez tot mai multe articole, impresii, fotografii etc :)

Eddh

 

Ecole des droits de l'homme-TOULOUSE

noi suntem cei care vom lupta pentru drepturile omului, vom cauta solutii si vom incerca sa eliminam discriminarile de orice gen, din: Mauritania, Kenya, Maroc, Afghanistan si Thailanda. Speram sa ne facem treaba cat mai bine, iar Simularea ONU la care vom participa- in Tousouse- sa ne fie de folos tuturor, sa acumulam noi cunostinte, sa ne dezvoltam gandirea si sa nu ne mai lasam calcati in picioare de nimeni, sa cautam mereu metode de rezolvare a problemelor si sa nu uitam drepturile pe care le avem si pe care nimeni nu ni le poate lua :)

"Tu iti faci viitorul!"

Primavara aduce  fericire in sufletul oamenilor, ii face mai energici si cu un apetit mai ridicat de a profita de fiecare clipa (asa as vrea eu sa fie). Unii oameni emana mereu acelasi val  de ganduri pozitive, de bucurii...iti e mai mare dragul sa stai in preajma lor. nu ne este greu sa ii recunoastem. chiar daca nu ne cunosc, zambesc si intra in discutie cu noi, se apropie incercand sa ne transmita si noua acelasi pozitivism de care avem atata nevoie.
Azi am avut parte de o experienta asemanatoare, in urma careia nu imi puteam sterge zambetul de pe buze, simteam o bucurie in suflet, a fost ceva nou, dar mi-a placut la nebunie. Consider ca atitudinea pozitiva o poti dobandi pe parcursul vietii, dar de cele mai multe ori e mostenita, la fel si zambetul care nu dispare aproape niciodata de pe chipul nostru. La un magazin am fost intampinata de o persoana pe care nu o cunosteam, care avea un chip luminos, si care m-a abordat intr-un mod foarte placut...mi-a  dat impresia ca o cunoasteam de o viata. Am discutat tot felul de lucruri, simteam ca se bucura pentru mine, vedeam asta... Imi povestea din experienta ei de viata, mi-a dat sfaturi si m-a incurajat. Mi-a inseninat ziua si...abia astept sa ma intalnesc din nou cu ea, sa mai povestim :). Mi-a tot repetat un lucru: "TU ITI FACI VIITORUL!". Pe acest slogan se axeaza familia persoanei respective :).

animals ;))

am gasit pozele astea prin calculator ;))

nu sunt eu prea pasionata de animale, dar totusi...sunt dragute...toate. nu merita sa ne batem joc de ele. la fel ca noi,  si ele sunt fiinte vii :D

Timpul

     De ce avem impresia ca timpul trece mult prea repede? parca suntem supusi tot mai des unei presiuni...presiunea timpului. Nu ne dam tot timpul seama de acest lucru...poate e mai bine, dar trebuie sa stim bine ce ne dorim in viata ca sa mergem la tinta, sa nu o luam pe oculisuri. Timpul nu iarta; nu intreaba daca e bine acum sau mai tarziu. Noi suntem cei care trebuie sa stim ce si cand avem de facut.
     Avem amintiri? Toti spunem ca avem, dar sunt amintirile pe care am fi vrut noi sa le avem? Nu intotdeauna... De ce oare? Noi suntem cei care lucram cu timpul si, daca stim, obtinem multe de la el. Putem avea parte de o multime de lucruri,dar problema e ca noi nu actionam. Vrem totul pe tava. Trezireaaaa! Daca ne dorim ceva, sa actionam, sa facem tot posibilul pentru a avea acel ceva. Nimic nu e imposibil.
     Timpul e crud. Trece fara mila. Ne lasa impresia ca acum am facut un lucru dar, cand stam mai bine sa ne gandim, ajungem la concluzia ca totul s-a intamplat in  urma cu o saptamana, o luna, un an etc. Sa avem grija ce facem, cum alegem sa ne petrecem viata; sa fim atenti la viteza cu care trece timpul si sa nu lasam sa apara regretele.Daca tinem pasaul cu el totul va fii bine :)

     "Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine."( Carl Sandburg)

apus...

un cer minunat...

asa se vedea apusul soarelui...din tren :)

     Uneori suntem invadati de un sentiment de teama... Ne este frica sa nu facem ceva gresit, sa nu-i dezamagim pe cei  dragi. Vrem ca totul sa fie perfect...perfectiunea nu exista, dar exista dorinta de a face ca totul sa iasa bine, tot mai bine. Atragem ceea ce ne dorim... Este important sa fim incurajati, sa ni se spuna: "Stiu ca poti!", "Am incredere in tine!", "Nici nu ma gandesc ca poate fi altfel", dar in acelasi timp, in urma prea multor expresii de acest gen intra in noi teama de a nu-i dezamagii pe cei care le spun. Ne gandim ca ei isi pun toata increderea in noi, dar finalul nu ar putea fi cel dorit. Insa, daca avem incredere in fortele noastre, nu ne dam batuti si privim partea buna a lucrurilor, vom primi ceea ce trebuie. Daca avem bine intiparit in minte care ne este scopul, atunci nu este greu sa invingem. Mi se demonstreaza tot mai des ca o persoana care este optimista si crede in ceea ce poate, are sanse mult mai mari sa reuseasca. Tot mai multi incep sa isi dea seama  de modul in care Universul lucreaza cu noi si incearca sa fie pe aceeasi lungime cu el...

      Este un sentiment placut cand stii ca poti sa aduci bucurie in sufletul oamenilor, cand vezi  ca ei sunt fericiti in urma reusitelor tale... Primiesti astfel si  mai multa incredere in tine si te ambitionezi tot mai mult....

      

Primavara in Tirgu-Mures :)

copiii incep sa iasa  sa se joace....

asteapta ceva de mancare, dar nimeni nu ii da, dar trebuie sa recunoastem ca arata destul de bine ;)

e greu sa urci podul cu bicicleta, dar e sanatos...simti cum iti lucreaza toti muschii :)

sta pe peronul garii...asteapta trenul ;))

cata bucurie pe chipurile lor... vine primavara!!!

e frumos afara si oamenii ies sa isi rezolve problemele si sa se bucure de razele soarelui :)

acesta s-a motorizat...nu se chinuie sa pedaleze ;)

hmmm...ce privire :)

erau minunate ratele de pe Mures...

o multime de biciclete am intalnit :x

mai bine pe langa ea? :)

cat de linistit sta acest om pe banca...se bucura de vremea frumoasa :)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

hai, hai... :D

Dor... :)

     Incepe sa ma cuprinda o stare de dor, dar nu pentru ceva anume...
     Imi e dor de tot :). Vreau sa revina in viata mea anumite momente, vreau sa simt din nou emotiile, suspansul, energia, bucuria... Asta nu inseamna ca acum  nu ma simt bine, sunt fericita, dar...imi e dor.
    Mi-e dor de  vara, de clipele petrecute in compania unor persoane speciale...(toti sunt speciali in felul lor), de iesiri, de libertatea de alege ceea ce vrei sa faci. Mi-e dor de scurtele excursii in natura...
    Am la ce sa ma gandesc, la ce sa visez. Toate trairile imi dau o stare de implinire, de fericire. E curios cum imi amintesc doar lucrurile placute, celelalte nu au loc in mintea mea... Mi-e dor de soare, de diminetile in care ma trezeam devreme si porneam spre tren, vazand astfel rasaritul, de clipele in care alergam sa nu il pierd si aflam ca are intarziere-cca o ora (doar suntem in Romania)...
    Mai vreau si sa ma joc cu un bebe :D

Legea atractiei

      "Greseala pe care o facem majoritatea dintre noi este sa credem ca daca spunem “nu” unui lucru pe care nu-l dorim, il indepartam. De fapt este invers, il atragem. Legea Atractiei face abstractie de negatiile pe care le folosim.Legea Atractiei nu tine cont de faptul ca ceea gandim este bun sau rau, ca ne place sau nu. Ea doar raspunde la gandurile noastre. Astfel, atunci cand avem o problema si ne plangem, ne infuriem sau suntem cuprinsi de un sentiment de teama si manie, acesta este semnalul pe care il emitem in univers. Astfel, conform Legii Atractiei, primim inapoi mai multe situatii si intamplari care sunt in conformitate cu starile noastre. Astfel, facand o simpla schimbare in modul in care gandim si ne exprimam, putem schimba modul de desfasurare a intregii zile."

    Poate pentru unii  aceasta lege e considerata o prostie, dar ea are loc, se desfasoara tot timpul in jurul nostru, chiar daca ne dam seama sau nu. Noi trebuie doar sa credem in ceea ce ne dorim. Poate nu ne dam seama tot timpul de ceea ce se intampla in jurul nostru, dar prin ganduri pozitive vom reusi sa atragem lucrurile  dorite. Ni se demonstreaza asta, vom observa daca suntem atenti ca Universul raspunde fiacarui gand pe care noi il trimitem. Trebuie sa ne comportam ca si cum am avea un lucru si...il vom avea dupa un timp.
     Azi mi s-a mai demonstrat inca o data ca exista. Unii vor spune probabil ca sunt naiva si cred tot ce se spune, dar nu...daca noi credem, vom reusi sa dobandim totul. Eu am multumit inainte sa am sau sa se intample ceva, ma comportam ca si cum totul era in regula chiar daca observam ca cei din jurul meu sunt ingrijorati si nelinistiti. Stiam ca va fi bine, de fapt la mine era totul bine, nu mai trebuia sa astept nimic. Eram multumita, eram fericita, eram pe aceeasi unda cu Universul :).

Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?

•  Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
•  Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
•  Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
•  Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
•  Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
•  Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
•  Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
•  Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
•  Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
•  Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
•  Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.

Stim sa fim fericiti?

   Viata ne ofera la fiecare pas cate o lectie pe care noi avem datoria sa o invatam daca vrem sa ne fie mai bine. Trebuie sa stim sa alegem ce e bine pentru noi, ceea ce ne bucura si ne umple sufletele de optimism-asta consider eu. Sentimentele difera de la o persoana la alta, la fel si conceptiile sau trairile, dar toti trebuie sa fim fericiti, sa luptam pentru FERICIRE. De multe ori spunem ca nu avem chef de nimic, totul pare a fi sters... STOP! Aceasta nu e calea spre fericire. Socializarea, comunicarea ne ajuta sa nu ajungem la asa-numita "depresie". Nu stiu ce e de fapt aceasta stare,mai bine zis  nu vreau sa stiu. Am un alt scop: eu vreau doar sa fiu fericita, vreau o lume fericita.
    Ajungem uneori sa spunem ca o persoana apropiata ne-a spulberat visele si toate idealurile. Nu avem si noi o parte din vina? De ce am lasat-o sa distruga cele cladite? Cu siguranta am gresit si noi, dar e greu sa recunoastem. Cu timpul ne dam seama ca e imposibil sa nu gresim, ne dam seama ca viata nu e chiar asa cum credeam noi si ne pune la tot felul de  incercari...vrea sa fim mai puternici :). O sa reusim? Daca ne dorim acest lucru, cu siguranta. Nu toti stiu sa fie fericiti; multi nu stiu sa se bucure de cel mai mic lucru, nici nu il observa si trec astfel pe laga fericire. Unde se gaseste fericirea? Simplu: la tot pasul, problema e ca noi nu  zarim. De ce? Pentru ca suntem stresati, suntem preocupati de problemele noastre, ne ocupam si ne concentram mintea cu lucruri negative. Am ascultat vreodata natura, sunetele tuturor vietuitoarelor? Am observat culorile si zambetul florilor? Ne-am bucurat alaturi de copii care alearga tot timpul? Ne-am jucat cu ei? Probabil...nu. Sa incercam sa facem lucruri care ne aduc bucurie in inimi si, cu siguranta, ne vom simti mai bine. Nu e greu sa fim fericiti, in schimb e foarte placut :). Sa incercam cel putin.... NU ne costa nimic!

Am fost cu bicicletata \:D/

     Am fost innebunita dupa biciclete in ultimul timp. Voiam sa merg, sa ma plimb, dar nu porneam la drum. Cand vedeam o bicicleta, mereu intorceam capul dupa ea. In ciuda dorintei profunde, gaseam tot felul de motive pentru care sa nu merg: lipsa unei biciclete bune :D, vremea friguroasa, lipsa unei persoane care sa ma insoteasca etc. Dar azi mi-am zis ca daca o tin tot asa nu o sa mai merg. Mi se spune tot mai des ca nu trebuie sa ii lasam pe ceilalti sa decida, sau sa faca un lucru in locul nostru... Stiu ca au dreptate, de aceea mi-am zis ca nu mai las sa treaca timpul si... am iesit cu bicicleta pe care i-am imprumutat-o fratelui meu. Eram singura, cu castile in urechi-ascultam muzica si cantam :). Ma simteam atat de fericita... In ciuda dezastrului de pe strada, eu ma simteam implinita. Am observat cum natura incepe sa prinda viata, se simte un miros de primavara, pasarile canta neincetat incalzindu-ne sufletul, gheata dispare incetul cu incet de pe rau, scurgandu-se astfel urmele iernii... Aceste lucruri, carora unii nu le dau nicio importanta, pe mine ma invadeaza cu fericire, cu energie...
"TOATA INTELEPCIUNEA STA IN ASCULTAREA  PROPRIULUI SUFLET" (Paulo Coelho)

Lucian Blaga-"Primavara" :)

Lucian Blaga
Primavara

A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce înseamna?
A iubi - de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?
Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.

incet dar sigur :)

 

in ciuda frigului de afara, imi sustin ideea legata de primavara... vine. Se  aude asta in ciripitul pasarilor, in zumzetul din natura, se vede in razele soarelui, in oameni, in mine, tine, in noi... Noi suntem cei care o asteptam, iar momentul in care o vom imbratisa nu este foarte indepartat. E nevoie doar de rabdare... :)

Valentine's day?....no

     Azi toata lumea era doar cu ideea de Valentine's day...
     Este o zi chiar atat de speciala? Pentru mine e la fel ca oricare alta. Iti poti arata iubirea in fiecare zi, cu aceeasi intensitate, nu este nevoie de un tipar care sa fie respectat, de o data in care toata lumea sa faca diferite cadouri persoanei iubite si sa isi exprime sentimentele.

     Si la scoala, de joi-vineri a inceput aceasta "febra" legata de 14 februarie. A trebuit sa facem tot felul de planse  cu poezii, texte de dragoste, desene etc...
De la parter pana la etajul al III-lea se gasesc pe toti peretii genul acesta de proiecte. Intr-adevar unele sunt chiar dragute, dar sunt prea multe. Doar in aceasta zi exista iubire? NU. Iubirea face tot timpul parte din viata noastra...

    Iata cum arata cateva "proiecte"  (acestea mi-au placut cel mai mult :D ):

 

(Realizat de Simona T., Adelaida Z. si Teodora N. - XI-C)

 

("Romeo si Julieta", Realizat de Andrea N., Diana C., Camelia O. -XI-A)

Exercitiul celuilalt...("La raul Piedra am sezut si-am plans"-Paulo Coelho)

Un om se intalneste cu un vechi prieten – care tot incercase sa faca ceva in viata, fara niciun rezultat.”Va trebui sa-i dau ceva bani” isi spuse el. In acea noapte, descopera insa ca vechiul lui prieten se imbogatise si cauta sa-si plateasca datoriile pe care le facuse de-a lungul anilor.
Se duc la un bar pe care obisnuiau sa-l frecventeze odinioara si el da de baut la toata lumea. Cand il intreaba cum se explica succesul lui, el raspunde ca, pana cu cateva zile in urma, traise in pielea Celuilalt.
- Ce este Celalalt? -il intreaba ei
- Celalalt este acela care m-a invatat cum sa fiu, dar nu cum sunt eu. Celalalt crede ca obligatia omului este sa-si petreaca toata viata cu gandul de a strange cat mai multi bani, ca sa nu moara de foame la batranete. Si atat de mult gandeste si atatea planuri isi face omul, incat descopera ca este viu abia cand zilele lui pe Pamantul acesta aproape i se ispravesc. Adica atunci cand e prea tarziu.
- Si tu, tu cine esti?
- Eu sunt ceea ce ar trebui sa fie oricare dintre noi, daca si-ar asculta inima. Adica cineva care se lasa vrajit de misterele vietii, care este deschis fata de miracole, care simte bucurie si entuziasm pentru ceea ce face. Numai ca Celalalt, temandu-se sa nu se pacaleasca, nu ma lasa sa actionez.
- Dar exista si suferinta – spun unii dintre cei din bar
- Exista si infrangeri. Nimeni insa nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e bine sa pierzi unele batalii in lupta pentru visele tale decat sa fii infrant fara sa stii macar pentru ce lupti
- Asta-i tot? – il intreaba cei din bar.
- Da. Cand am descoperit asta, m-am decis sa fiu ceea ce dorisem cu adevarat dintotdeauna. Celalalt a ramas acolo, in odaia mea, dar nu l-am mai lasat niciodata sa intre in mine – desi uneori a mai incercat sa ma sperie, avertizandu-ma asupra riscurilor de a nu ma mai gandi la viitor.
Din clipa in care l-am alungat pe Celalalt din viata mea, energia divina a inceput sa faca minuni.
Paulo Coehlo

 

o alta zi...

Asa se vedea astazi cerul din gradina mea...
A fost o zi  mai frigurasa, cu un vant putenic, dar soarele tot a reusit sa isi faca aparitia. Intr-adevar nu s-a simtit caldura de altadata, dar important e ca a aparut si azi pe cer, printre norii pufosi. In curand il vom vedea  tot timpul si ne va mangaia cu razele lui calde...


"NU LASA SA TREACA NICIUN MOMENT MAGIC, RESPECTA IMPORTANTA FIECAREI CLIPE."  (Paulo Coelho)

primavara sau inca iarna?

In cursul saptamanii trecute, gerul parea ca nu vrea sa se desparta de noi, oferindu-ne astfel niste peisaje superbe, totul era alb...copacii, gardurile, casele, peste tot se observa un strat de zapada inghetat. In unele parti parea ca in basme. Era o placere sa privesti...
   Dar totusi parca ne-am cam saturat. In inimile noastre ne dorim altceva... vrem sa vina  primavara. Ne dorim ca totul sa prinda viata.

Ei bine, saptamana aceasta ne-a rezervat o surpriza... am avut parte de cateva zile mai calduroase, de primavara. Mi-a facut placere sa studiez oamenii, sa ii vad cum reactioneaza, ce fac; parca voiam sa ii fac sa se simta bine pe cei care nu schitau nici macar un zambet. Am reusit sa obtin  zambete, am vazut oameni fericiti, in ciuda problemelor pe care le intalnim la tot pasul... DA, un zambet este foarte important, iti schimba total starea de spirit, iti reda increderea in tine pe care poate ai pierdut-o. Soarele ne transmite energie pozitiva...sa o primim asadar cum trebuie.

     Am fost incantata sa vad oamenii mergand pe strada cu bicicleta... Nu stiu cum e pentru altii, dar pe mine m-a bucurat mult acest lucru. Se simte apropierea primaverii prin agitatia si freamatul din natura...

    Copii sunt cei care dau viata oricarui loc. Au tot timpul pofta de viata, nu se confrunta cu alte probleme, reusind astfel  sa alerge tot timpul, sa se joace, sa alerge, sa rada... sa se bucure de viata. Cum ar fi daca ne-am comporta toata viata ca niste copiii? Sa incercam macar sa privim doar partea buna a lucrurilor si sa nu ne pierdem speranta ca va fi bine :).

Nimic nu tine o vesnicie, nu? Multi dintre noi sperau ca iarna a plecat sau cel putin asta isi doreau, dar ni s-a aratat ca suntem inca in prima jumatate a lunii februarie, o luna de iarna si e normal ca inca sa ninga; nu degeaba au inceput sa cada cativa fulgi...dar e clar ca a inceput marea batalie dintre iarna si primavara. Pana la sosirea primaverii, sa ne bucuram de ceea ce ni se ofera. Nu mai este mult.
Fulgii care au cazut in seara aceasta au fost chiar draguti...