duminică, 26 iunie 2011

200 km/h

Romania e tara tuturor posibilitatilor...
Ne plangem de drumurile din jurul nostru, dar exista unele persoane care nu tin cont de nimic. Daca unii circula cu viteze sub limita admisa pentru nu a-si strica autoturismele, altii nu au nicio treaba...
Am ajuns aseara intr-o masina si...nu imi venea sa cred ce imi vad ochii. Cand m-am uitat la kilometraj, acul era foarte aproape de 200 km/h si... imi placea la nebunie.
Nu stiu cum se numeste asta; poate majoritatea o considera inconstienta, dar pentru altii e adrenalina, e o traire intensa... Eu nu pot descrie ce am simtit. Cand am ajuns acasa, tot la asta ma gandeam...viteza, viteza, viteza :)

luni, 20 iunie 2011

Sfarsitul "excursiei" din Franta

     Sambata a fost ziua cea mai placuta din punctul meu de vedere...
    Am avut ocazia sa descoperim orasul Toulouse in urma jocului "Misiunea imposibila", fiind nevoiti astfel sa intram in contact cu oamenii pentru a ne ajuta sa indeplinim sarcinile primite. A fost o experienta de neuitat: am alergat prin oras, intrebam pe cine intalneam orice care ne ptea fi de folos (era o tanti care a inceput sa ne povesteasca istoria orasului, iar noi eram in criza de timp...a trebuit sa o oprim si sa o luam din nou  la fuga), gaseam reperele si luam notite etc. Una din sarcini era sa facem poze in 3 locuri romantice din oras. Din cauza timpului care ne presa, eu o faceam pe indragositta  tot timpul, fiecare loc fiind unul romantic pentru mine, fiecare terasa, restaurant, copac...
     Am traversat minunatul Pont Neuf, iar la marginea fluviului Garonne, intr-un spatiu curat si special amenajat, am mancat sandwichuri si am tras cateva concluzii despre cele intamplate pana atunci.
    In fata Capitoliului, eu m-am intalnit cu matusa, unchiul si verisoara mea, care sunt in Spania si care au venit intr-o scurta excursie pana in Franta ca sa ma vada :D.
    Am avut parte de cateva ora de hoinarit prin multimea  magazinelor de pe strazile toulousene, am cumparat diferite suveniruri si lucruri care sa ne aminteasca de Franta si de ce am trait acolo.
      In dimineata urmatoare ne-am trezit pentru a ne indrepta spre aeroport...sosise clipa in care trebuia sa ne intoarcem acasa. Nimeni nu isi dorea acest lucru, dar eram constienti ca nimic nu tine o vesnicie, iar momentele frumoase trec cel mai repede. Poate cu ochii inlacrimati, ne-am luat ramas-bun de la cei care ne-au primit cu bratele larg deschise la Flamarend, dar toti am fost si suntem cu gandul la o alta intalinire :).
     Am avut din nou escala in Germania si, nestiind ca acolo duminica toate magazinele sunt inchise, am iesit din aeroport si ne-am dus in oras. Nu imi pare rau deloc. Chiar daca nu am avut acces in magazine, am hoinarit pe strazi, pana i-am intalnit pe cei de la Konnexion balkon, care au  fost minunati. Ne-au incantat cu piesele lor...
     Oboseala si-a spus cuvantul pe avion, toti eram obositi, majoritatea au si adormit, dar la aterizare toata lumea s-a trezit fortat :)), amintindu-ne ca am ajuns in Romania... s-au simiti denivelari pe pista si cum eram atipiti, toti ne-am speriat putin. Nu am stiut ce se intampla, dar a fost in regula. Mi-a placut la nebunie cu avionul, nu mi-a fost teama si astept urmatorul zbor ;))