marti, 12 aprilie

   
     Dupa cum spuneam, impreuna cu  8 elevi si cu dl Raduly Daniel am fost in Franta, in urma unui parteneriat incheiat de Colegiul Agricol "Traian Savulescu" din Tirgu-Mures, pentru a participa la o simulare ONU. Plecarea a fost in 12 aprilie, iar acasa ne-am intors in 17 aprilie. Voi face o scurta prezentare a fiecarei zile...
     Marti, 12 aprilie, a fost  o zi obositoare, incontinuu pe drum, dar nimic in viata nu se obtine fara un efort cat de mic. Dimineata-la ora 2 am pornit din Tirgu-Mures spre Cluj, la aeroport. Acolo mi s-a aratat inca o data ca puterea gandului conteaza enorm, iar daca noi ne dorim un lucru cu tarie, trecem peste orice lege, peste orice frontiera. Stiu ca cineva de acolo de sus a avut grija de mine si nu m-a lasat cand aveam nevoie, mi-a dat putere si speranta, reusind astfel  sa urc in avion. Emotiile au trecut in momentul in care am decolat. a fost o senzatie placuta, m-am simtit bine stiind ca pentru 6 zile voi fi departe de casa, intr-un mediu nou, cu persoane noi in jur... Dupa aproximativ o ora jum. am ajuns in aeroportul din Munchen, unde aveam o escala de  vreo 10 ore. Astfel am iesit si am vizitat centrul Munichul. Vremea nu a fost foarte frumoasa; am avut parte de ploaie, de grindina, dar si de soare. Cu totii am fost uimiti de aglomeratia de pe strazi...masini, biciclete, scotere, motoare, oameni... nu imi pot imagina cum s-ar comporta soferii romani acolo, in centrul orasului :)). Cred ca ar fi plin de injuraturi si claxoane. E evident modul de viata de acolo, conceptia si atitudinea lor.
     Oboseala a fost resimtita, dar nu ne-am lasat :). Ne-am intors dupa ore bune de hoinarit prin oras la aeroport, asteptand nerebdatori sa ajungem in Franta, sa vedem cum e acolo, sa-i cunoastem pe ceilalti si sa  vedem programul care va trebui respectat...

     

  

 

 In  Toulouse am fost intampinati de directorul colegiuliul la care am fost cazati, Pierre Virmont, de Morganne Hirsch si Sophie Desgranges. Ei ne-am dus cu o duba :D si  cu o masina la Lavaur, unde ne-am petrecut urmatoarele zile.  

De ce un blog?

     Cu putina intarziere, keby, voi raspunde leapsei tale :D.
     De ce am ales sa imi fac un blog? ei bine, nu postez eu zi de zi, ci cand simt ca am ceva de aratat.
     Primul lucru la care m-am gandit cand mi-a venit ideea "infiintarii" unui blog  a fost urmarirea evolutiei fotografiilor.  Intentia mea e  sa postez diferite poze, iar de-a lungul timpului sa observ o diferenta a perspectivei si imbunatatirea calitatii acestora.
     Bineinteles, am mai si postat cate ceva, am scris ce am simtit si incerc sa transmit doar ganduri pozitive, chiar sa ma incurajez pe mine prin acestea. Vreau sa ma vad evoluand din toate punctele de vedere ;)
     Sunt la inceput de drum, sa zic asa, dar pe parcurs sper sa reusesc sa  postez tot mai multe articole, impresii, fotografii etc :)

Eddh

 

Ecole des droits de l'homme-TOULOUSE

noi suntem cei care vom lupta pentru drepturile omului, vom cauta solutii si vom incerca sa eliminam discriminarile de orice gen, din: Mauritania, Kenya, Maroc, Afghanistan si Thailanda. Speram sa ne facem treaba cat mai bine, iar Simularea ONU la care vom participa- in Tousouse- sa ne fie de folos tuturor, sa acumulam noi cunostinte, sa ne dezvoltam gandirea si sa nu ne mai lasam calcati in picioare de nimeni, sa cautam mereu metode de rezolvare a problemelor si sa nu uitam drepturile pe care le avem si pe care nimeni nu ni le poate lua :)

"Tu iti faci viitorul!"

Primavara aduce  fericire in sufletul oamenilor, ii face mai energici si cu un apetit mai ridicat de a profita de fiecare clipa (asa as vrea eu sa fie). Unii oameni emana mereu acelasi val  de ganduri pozitive, de bucurii...iti e mai mare dragul sa stai in preajma lor. nu ne este greu sa ii recunoastem. chiar daca nu ne cunosc, zambesc si intra in discutie cu noi, se apropie incercand sa ne transmita si noua acelasi pozitivism de care avem atata nevoie.
Azi am avut parte de o experienta asemanatoare, in urma careia nu imi puteam sterge zambetul de pe buze, simteam o bucurie in suflet, a fost ceva nou, dar mi-a placut la nebunie. Consider ca atitudinea pozitiva o poti dobandi pe parcursul vietii, dar de cele mai multe ori e mostenita, la fel si zambetul care nu dispare aproape niciodata de pe chipul nostru. La un magazin am fost intampinata de o persoana pe care nu o cunosteam, care avea un chip luminos, si care m-a abordat intr-un mod foarte placut...mi-a  dat impresia ca o cunoasteam de o viata. Am discutat tot felul de lucruri, simteam ca se bucura pentru mine, vedeam asta... Imi povestea din experienta ei de viata, mi-a dat sfaturi si m-a incurajat. Mi-a inseninat ziua si...abia astept sa ma intalnesc din nou cu ea, sa mai povestim :). Mi-a tot repetat un lucru: "TU ITI FACI VIITORUL!". Pe acest slogan se axeaza familia persoanei respective :).